Sunt un Crăciun-freak. Și n-am nicio rezervă în privința asta.

Număr zilele până la intrarea în postul Crăciunului, dar nu pentru că abia aștept să mănânc numai pâine cu miere dimineața, la amiază și seara, ci ca să pot pune playlistul cu mii de colinde și cântece de Crăciun. Mi-am terorizat ani întregi colegii de redacție cu nesfârșite O Silent Night și Deschide Ușa Creștine, iar acum îl terorizez pe ăsta micu’. I-am făcut playlist special, cu deocamdată peste 40 de cântece specifice, începând de la We Wish You a Merry Christmas și până la Săniuța fuge. Nu le-a ascultat pe toate, s-a plictisit la strofa a doua din Moș Crăciun cu plete dalbe. Pentru un an și opt luni, a fost destul de răbdător. Dar să vezi câtă răbdare am eu! Până nu le ascultăm pe toate, cap-coadă, de trei ori pe zi, nu mă las.

Am decorațiuni de Crăciun de toate felurile și formele, albe și roșii, mici și mari, steluțe și crăciunei. Niciodată nu mă satur de ele, le regăsesc mereu, prin pod, cu bucurie, dar în fiecare an îmi îmbogățesc colecția. Când mă întreabă bărbatu-meu ‘Unde le mai punem și pe ăstea?’, răspund, cu blândețea specifică sezonului, ‘La tine-n cap’.

Nu concep sărbători de iarnă fără brad. Ăla din casa noastră e subînțeles. Dar îi cumpăr brad și mamei, care locuiește singură (locuia, până să-i aterizăm noi pe cap), brăduț bunicii, care locuiește singură, batăr un ornament din brad mătușii, care locuiește singură și abia apoi mergem în vizită la colindat.

Sigur că mergem la colindat. E obligatoriu. Bărbatu-meu, care nu știe să cânte cât de cât armonios nici Mulți ani trăiască, primește în fiecare an o coală albă cu versurile din programul anului în curs. Le lălăie până la urmă, că-i mai penibil să nu cânți, când aia de lângă tine urlă cât o țin puterile Domn, Domn să-nălțăm.

Îmi fac liste de posibile cadouri pentru toți cei dragi, cu săptămâni înainte. Sor-mea ar vrea aia și aia, bărbatu-meu vrea un ceas nou, dar nu-i iau, muma și-ar dori ics igrec și zet. Ăsta micu’, dragul de el, își dorește cele mai simple lucruri de pe planetă, ca de exemplu cheile de la mașina lui tac-su, să-l las să apese el pe butonul de la microunde și un biberon cu lapte cald la culcare. Cu toate astea, va primi cele mai sofisticate mașinuțe teleghidate și o mulțime de jocuri cu baterii.

Îmi plac cozonacii, luminile din brad, să colind în Noaptea de Ajun pe străzile pline și aproape nimic din toate astea nu are legătură cu celebra Naștere. Înainte să știu ce-i aia icoană, am știut ce-i ăla un Crăciun fericit. Și-l recompun în fiecare an.

Am intrat în postul Crăciunului. Mă duc să-i dau play.

This entry was posted on marți, noiembrie 15th, 2011 at 15:47 and is filed under No spune, draga. You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. You can leave a response, or trackback from your own site.